NASAM(Norwegian Advanced Surface-to-Air Missile System) este primul sistem antiaerian de rază medie centrat pe reţea din lume care este operaţional, fiind produs de către Kongsberg Defence & Aerospace . Caracteristicile sale unice bazate pe o arhitectură de reţea, posibilităţile de angajare multiplă a ţintelor şi capabilităţile extinse de descoperire care sunt strâns legate şi adaptate cu celelalte sisteme naţionale de armamente şi cu sistemele de comandă şi control, măresc zona protejată de sistem şi asigură o capacitate mărită de acţiune a forţelor ce acţionează în acesta.
Principalele atuuri ale sistemului sunt: o capacitate mare de descoperire a senzorilor şi o putere foarte mare de foc, este interoperabil având şi capacitatea de a fi integrat cu alte sisteme, o structură modulară şi a adoptat principiile bazate pe reţea, o mobilitate mare.
De la introducerea în serviciu în anii '80 alte şase ţări au achiziţionat acest sistem, patru dintre acestea fiind membre NATO sau UE. Sistemul foloseşte rachetele AMRAAM produse de Rayteon iar prin sistemul de comandă şi control poate fi integrat cu alte sisteme de armament cum ar fi tunurile L-70, rachetele RBS 70, sistemele antiaeriene Hawk şi Patriot.
Un sistem NASAM standard este compus dintr-un modul de comandă şi control FDC(Fire Distribution Centre), un radar 3D AN/MPQ-64F1 Sentinel, un senzor pasiv electrono-optic şi infraroşu şi un număr de instalaţii de lansare containerizate cu rachete AMRAAM.
În mod obişnuit NASAM lucrează în reţele de nivel batalion având până la 12 instalaţii de lansare cu până la 72 de rachete. Un batalion poate executa tragerea tuturor celor 72 de rachete pe ţinte multiple în mai puţin de 15 secunde. De pe aceeaşi instalaţie de lansare, care poate avea pănă la 6 containere cu rachete, pot fi trase şi rachetele AIM 9-X Sidewinder şi RIM-162 ESSM. Racheta AMRAAM poate lovi o țintă aeriană până la o distanță de 40 de kilometri și o înălțime de maxim 14 km.
Rachetele AMRAAM sunt aceleaşi cu rachetele AMRAAM folosite pe aeronavele de luptă. Acest concept de folosire dublă a acestui tip de rachetă asigură avantaje operaţionale şi reduce costul logistic.
Radarul şi instalaţiile de lansare pot fi dislocate pe o arie largă, distanţa dintre acestea ajungând şi la mai mult de 25 de kilometri asigurând astfel o acoperire extinsă realizată cu un număr mic de elemente. Această dispersare a lementelor sistemului asigură un grad înalt de protecţie împotriva atacurilor terestre şi aeriene inamice. Modulul FDC şi radarele sunt conectate folosind legăturile de date de tipul Link 16, JRE, Link 11, Link 11B, LLAPI şi ATDL-1.
Sursa : www.armyrecognition.com, www.kongsberg.com