Publicaţie editată de Divizia 2 Infanterie „Getica“, Bulevardul Mareşal Alexandru Averescu nr. 1, Buzău
ISSN 2359-9898 | ISSN L2359–9898

Murmansk-BN


Autor: Locotenent-colonel Eduard Borhan
Data publicării: 11.10.2017

Orice armată modern a lumii de astăzi nu poate funcţiona fără comunicaţii. Întreg sistemul militar este desenat şi se bazează pe cât de bine şi cât de oportun sunt transmise datele de la executanţi la decidenţi sau de la decidenţi la sistemele şi personalul care execută operaţia militară. În acest context statele care sunt avansate în domeniul militar concep şi realizează noi instrumente prin care să întrerupă fluxurile informaţionale şi de comunicaţie ale adversarilor şi să-şi protejeze cât mai eficient propriile mijloace de comunicaţie.

Rusia a dezvoltat un sistem de război electronic cu numele de cod Murmansk-BN destinat întreruperii sau bruierii comunicaţiilor radio a militarilor NATO cu o rază de acţiune ce depăşeşte 3000 de kilometri. Complexul este o parte a sistemului naţional strategic de război electronic al Rusiei şi este văzut ca un răspuns asimetric la doctrina războiului bazat pe reţea elaborată de Pentagon. Emiţătorul de bruiaj este special destinat pentru sistemele de comunicaţii de înaltă frecvenţă adversare, incluzând  Sistemul Global de Comunicaţii de Înaltă Frecvenţă care asigură comunicaţiile pentru comanda şi controlul dintre agenţiile guvernamentale şi aeronavele şi navele militare ale SUA.

La începutul anului 2017, fotografii satelitare au arătat că Rusia a trimis un sistem Murmansk-BN în Crimeea, care a devenit operaţional după câteva zile şi care asigură monitorizarea şi bruierea comunicaţiilor wireless din Marea Neagră şi Ucraina. Dislocarea acestui sistem a fost o surpriză deoarece cu doar aproape un an înainte, undeva la jumătatea lui 2016, Rusia a anunţat că primul său sistem Murmansk –BN a intrat în serviciu. Sistemul Murmansk BN este dispus pe şapte camioane grele(4X6). Acesta are nevoie de câteva zile pentru a ridica antenele telescopice plasate pe patru dintre camioane şi pentru ca sistemul electronic de monitorizare să fie calibrat şi activat. Sistemul automatizat de monitorizare al semnalelor radio poate depista transmisii până la 5000 de kilometri. Rusia susţine că sistemul poate bruia semnale radio pe unde scurte la aceeaşi distanţă. Ce este nesigur, este eficienţa sistemului Murmansk-BN, cu toate că Rusia dezvoltă acest sistem de peste zece ani.

Murmansk –BN a fost testat în teren începând cu anul 2013.

Este cunoscută poziţia complexului industrial KRET, care îl produce şi care depinde de vânzările externe de armament,  de a exagera capabilităţile produselor sale, în special a celor care nu sunt destinate exportului.

În acelaşi timp SUA are sateliţi de recunoaştere electronică care pot înregistra cum funcţionează sistemele radio cu rază mare de acţiune, dar detalii despre datele colectate şi ce arată acestea sunt foarte rar făcute publice.

Sistemul Murmansk ar trebui conform destinaţiei sale să monitorizeze transmisiile wireless de la mii de kilometri distanţă de bazele navale ale Rusiei pentru a le face mai puţin vulnerabile la un atac(să evite un atac surpriză). La acest concept s-a lucrat din timpul Războiului rece şi cu toate că Rusia are un istoric bogat în dezvoltarea unor echipamente inovative destinate monitorizării şi bruiajului radio nu s-a reuşit să se implementeze acest concept la o scară largă(globală). Murmansk-BN este ultima manifestare a acestui concept şi nu este încă clar încă cât de eficient este, cel puţin din informaţiile care se pot accesa din spaţiul public. Nu cred că vom avea mult de aşteptat până când vor apărea primele probe legate de capabilităţile Murmansk-BN.

Sursa : www.strategypage.com accesată în data de 11 oct. 2017

ÎMPARTE CU PRIETENII TĂI:

Este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului şi a datei apariţiei publicaţiei