Publicaţie editată de Divizia 2 Infanterie „Getica“, Bulevardul Mareşal Alexandru Averescu nr. 1, Buzău
ISSN 2359-9898 | ISSN L2359–9898

Interviu cu regizorul Ion Crișu – directorul artistic al Festivalului național de teatru ,,Tanța și Costel”


Autor: Locotenent-colonel Eduard Borhan
Data publicării: 28.12.2018
Data publicării
12/28/2018

    Festivalul de teatru desfășurat în această toamnă la Medgidia și-a luat numele ca urmare a serialului de comedie de mare succes ,,Tanța și Costel”, apărut în anii ˈ60, cu primul său episod care avea ca decor gara din Medgidia. Gazda festivalului, ajuns la cea de-a VII-a ediție, a fost Cercul Militar din Medgidia, care a fost sprijinit de Primăria și Garnizoana Municipiului și Biroul Tradiții și Cultură al Direcției Instrucție și Doctrină din Statul Major al Apărării.

    Festivalul a rezistat probei timpului prin eforturile celor ce stau în spatele scenei și care muncesc pentru a asigura atât partea artistică, cât și logistica, fără de care nu se pot oferi publicului piesele de pe afiș. Unul dintre acești oameni minunați, care și-a oferit vo-luntar abilitățile profesionale, este regizorul Ion Crișu, directorul artistic al festivalului, care a avut amabilitatea să ne împărtășească ceea ce se întâmplă în spatele acestei manifestări artistice. 

    Domnule regizor, suntem la a VII-a ediție a acestui festival. Ce reprezintă acest proiect cultural pentru dumneavoastră și ce relație aveți cu militarii din garnizoana Medgidia?
    Festivalul a apărut la inițiativa mea și a fostului șef al Cercului Militar Medgidia, domnul Paul Mocanu, actualmente pensionar.
    Eu am o relație veche cu armata, de peste 20 de ani. Am făcut și stagiul militar, era cât pe ce să rămân în armată. Împreună cu trupa de teatru Thetis, a Cercului Militar din Medgidia, avem o activitate foarte bogată și un repertoriu deosebit. Cel puțin de când am venit eu, am căutat să pun la încercare talentul actorilor și puterea lor de a înfăptui lucrurile și pentru că sunt regizor profesionist, am terminat în 1995 Facultatea de regie, clasa profesorului Geo Saizescu, am căutat să fac teatru în adevăratul sens al cuvântului. Un regizor poate să dea tonul în privința profesionalismului trupei respective. Principala calitate ți-o dă ceea ce expui tu pe scenă, nu doar o diplomă.
    Ediția de anul acesta a Festivalului „Tanța și Costel”, a VII-a, a fost dedicată în totalitate Centenarului Marii Uniri. Am spus încă de la deschidere că vrem să contribuim cu acest eveniment cultural la serbarea celor 100 de ani de la acest moment istoric. Chiar în deschiderea festivalului am menționat faptul că, din păcate, sunt puțini oameni care știu cum a fost realizată Marea Unire. Că pentru asta au fost oameni care au luptat efectiv, care și-au dat viața pe câmpul de luptă. Este idealul de veacuri, eu pot să spun de milenii, pentru că a păstra unitatea unei nații este un lucru extrem de dificil. Ceea ce pentru mine reprezintă un lucru deosebit și mă face ca în permanență, în mod voluntar, să fac multe lucruri în privința acestui festival, este un fapt care mă încântă - parteneriatul dintre Armată și Primăria Medgidia. Armata, care are datoria apărării ființei naționale, prin asta înțelegându-se întregul sistem de valori al nației noastre, și Primăria, care are datoria față de cetățenii acestei localități să asigure condiții de viață civilizate.
    Știm că au fost multe trupe de teatru care au solicitat participarea la festival. Care au fost criteriile de selecție și cum ați structurat cele trei zile de festival?
    La toate edițiile am căutat să păstrăm anumite reguli. Principala regulă este cea a calității. Pot să participe trupe de teatru atât din armată, cât și din societatea civilă. Nu există o proporție, singura regulă fiind cea a calității. La asta ținem foarte mult. Pot să participe trupe și din străinătate, unde se vorbește limba română. Este un festival deschis, dar mai ales pentru a cultiva limba română, pentru a cultiva dedicarea noastră pentru nația română, pentru că acesta este rolul celor două părți care contribuie la realizarea festivalului, Armata și Primăria, și noi îl urmăm cu încăpățânare. Trebuie, atunci când vrei să realizezi un lucru, care nu este numai pentru folosul tău ci este pentru toți ceilalți, să căutăm cu orice preț să atingem acest scop.
    Pentru că festivalul durează trei zile, nu poți să pui un număr foarte mare de spectacole. Anul acesta, noi am ales nouă spectacole din șaisprezece, pentru că au mai trimis și alte trupe de teatru solicitarea de a participa. Am vizionat materialele video, am studiat oferta lor și am ales ceea ce am crezut noi că este reprezentativ pentru festivalul nostru.
    Cum apreciați spectacolele prezentate la această ediție pe scena festivalului?
    La cea de-a VII-a ediție au fost spectacole deosebite, foarte frumoase, atât din repertoriul național cât și din cel internațional. Pentru ca într-adevăr festivalul să fie național am căutat să ne facem parteneri în majoritatea regiunilor țării, parteneri cu rezultate deosebite. Pentru a fi reprezentativitate, am hotărât să reunificăm România prin teatru. Am luat exemplul marelui Mihai Eminescu, cel care într-adevăr dă numele Zilei Culturii Naționale, pentru că el a cunoscut neamul nostru mergând pe jos sau cu trupele de teatru, una dintre ele fiind trupa lui Pascali. Și în felul acesta, el a cunoscut foarte bine suferințele, durerile, valorile acestei nații. Pentru că nu poți și nu ai niciun drept să vorbești despre o nație până când nu știi toate aceste lucruri. Și tocmai de aceea el a exprimat și exprimă pe deplin exemplul de poezie a neamului românesc. Este o poezie a neamului românesc, Eminescu. Și acest festival vrem să fie o poezie a neamului românesc.
    Noi am pus în scenă cu Trupa de teatru Thetis spectacolul Hagi Tudose, de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Unul dintre clasicii literaturii române care a scris monumentala trilogie Apus de Soare și a creat și această capodoperă. Dar este destul de ciudat, anul acesta se împlinesc 160 de ani de la nașterea lui. El nu a apucat să trăiască împlinirea visului de veacuri a românilor. El a murit în 1918, se împlinesc 100 de ani de la moartea lui. Dar, mesajul pe care noi vrem să-l transmitem, și am ținut foarte mult să punem această piesă, este un mesaj în care nu numai respectăm ceea ce autorul a vrut, în profunzime, să spună despre neamul nostru.
Ați observat că sunt mai multe registre, printre care și muzica care caracterizează timpul în care a trăit Hagi Tudose. Dar el a trăit și trăiește și va trăi în veacul veacurilor. Dar ați văzut finalul, care are un caracter puternic național, pentru că poporul român, orice ar spune oricare din lumea asta, are un respect deosebit pentru credința lui. Eu spun credința ortodoxă, pentru că este majoritară. Dar, în același timp, în Medgidia trăiesc ortodocși, catolici, baptiști, musulmani. Este un exemplu de conviețuire, pentru că părinții noștri ne-au învățat, încă de mici, să-i respectăm pe toți ceilalți. Este unul dintre principiile extraordinare ale credinței ortodoxe. Iubirea aproapelui. Să-l iubești pe el mai mult decât pe tine însuți. Câți țin minte acest lucru? Este o moștenire a părinților noștri.
    Ce pot să mai spun? Festivalul poartă numele de ,,Tanța și Costel”. Este un nume generic. Noi omagiem teatrul prin acest festival. Aici găsim și comedie, și tragicomedie, practic toate genurile teatrului. Și ați putut vedea și recital poetic. Am început cu Hagi Tudose, a urmat Crimă pe palier de Ion Băieșu, Te rog salvează-mă, a unui autor român, Radu Vătavu, cu trupa Dan Alexandrescu a Cercului Militar din Roman. Au urmat spectacolul trupei de teatru Redut din Brașov, spectacolul Balul, inspirat de Visul unei nopți de vară a lui William Shakespeare, a teatrului Traian Grozăvescu din Lugoj. Sunt o parte dintre partenerii noștri de bază.
În ultima zi am avut patru spectacole deosebite. Am început cu un recital poetic al trupei Art Arm, din Iași. A urmat teatrul Victoria Art, din București, cu spectacolul Drum în jos cu îngeri a lui Oleg Bogaev. Este o tragicomedie care cuprinde toate registrele teatrului. După aceasta, a urmat Procesul lui Prometeu, inspirat de nuvela lui Karel Capek, a teatrului Skepsis a Cercului Militar din Alba Iulia și s-a încheiat cu o comedie, tot după Ion Băieșu, a teatrului Ridendo, a Cercului Militar Buzău. A urmat festivitatea de premiere, dar cu aceasta festivalul nu s-a încheiat, pentru că imediat ce se termină noi deja pregătim ediția următoare. Ați observat că de fiecare dată, după ce se termină spectacolul, noi ne întâlnim pentru a relaționa și a discuta proiectele de viitor. Prin această relaționare se întărește parteneriatul între trupe și descoperim și ce fac alții. Pentru că ei au vecini și îi cunosc și pe alți. Nu este un circuit închis, este un circuit deschis în permanență.
    Ați vedea o transformare a acestui festival în unul cu participare internațională?
    Dacă vine o trupă bună din Republica Moldova, din Ucraina, din Serbia, din Macedonia sau din Spania și au un spectacol bun, noi îi primim cu brațele deschise. Suntem deschiși pentru tot ceea ce înseamnă teatru și spirit românesc. Am avut solicitări și de la trupe din străinătate dar, din păcate, până acum nu am avut o participare internațională.
    Cum vedeți viitorul festivalului „Tanța și Costel”?
    Din anul 2012, festivalul nu a avut nici o întrerupere. Noi ne străduim să menținem acest festival la un nivel cât mai ridicat datorită faptului că în domeniul culturii și nu numai, nu prea se investește. Încă de la început, am avut norocul ca și foștii primari să susțină acest proiect. El a fost susținut datorită calității lui. Au văzut că lumea vine la teatru, că este iubitoare de teatru și că nu poate fi un mijloc mai bun de educație decât teatrul. Dar nu un teatru al compromisului ci un teatru al valorii. Publicul din Medgidia, nu acceptă orice. Este un public educat, de la copii la cei mai în vârstă, dacă nu le place ceva, se ridică și pleacă. Dacă îi place, stă până la capăt se ridică și aplaudă. Acesta este premiul cel mare, pentru toate trupele participante – publicul. Nu o diplomă sau un premiu care să te consoleze ci un public viu care să te aprecieze.
    Acest festival are viitor și cred că poate da tonul renașterii noastre naționale, pentru că din păcate până acum am tot așteptat această renaștere, care să pună în armonie toate lucrurile, iar eu consider că tonul îl dă educația, cultura și credința.

ÎMPARTE CU PRIETENII TĂI:

Este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului şi a datei apariţiei publicaţiei