Publicaţie editată de Divizia 2 Infanterie „Getica“, Bulevardul Mareşal Alexandru Averescu nr. 1, Buzău
ISSN 2359-9898 | ISSN L2359–9898

"Vulturii Carpaților" pe urmele lui Alexandru Macedon


Autor: Locotenent Crinu Șincari
Data publicării: 13.06.2018

În Baza Militară Aeriană Kandahar, activitatea este perpetuă. Militarii se rotesc în patrule, se pregătesc pentru o nouă misiune sau se află la odihnă. Este astfel, un cerc în care ne rotim în ritm alert şi în care fiecare dintre noi, are un rol important.

Ora locală 03:00. De această dată militarii plutonului 4 Lion au primit misiunea de a executa, în parteneriat cu forţe americane şi afgane, cercetarea uneia dintre cele mai periculoase arii din sudul provinciei Kandahar, domeniul insurgenţilor şi zonă de trafic a rachetelor şi materialelor explozive. Alături de noi este prezent şi locțiitorul comandantului de batalion, locotenent-colonel Cezar Popa. Acesta solicită comandantului de batalion și își planifică ieșirile în arie astfel încât prezența unuia dintre ei să fie periodică în compunerea patrulelor, aspect care dă încredere şi mai mare militarilor din subordinea lor.

Militarii verifică armamentul, muniția, materialele, transmisioniștii verifică legăturile radio, se fac ultimele precizări, se dau ordine clare și precise. Totul se desfășoară ca la carte în ritm alert. Pentru caporalul Ionuț Postoacă această activitate reprezintă unul din cele mai importante momente din timpul zilei acesta precizând că… Îmi verific echipamentul de protecție, muniția, armamentul și aparatura de vedere și ochire pe timp de noapte împreună cu acumulatorii de rezervă, precum și detectorul de metale care îmi este cel mai mare ajutor când vine vorba de cercetarea terenului din aria de responsabilitate în care acționăm.

Știm sigur când plecăm, dar nu se știe ce poate să apară pe timpul executării misiunii și când ne putem întoarce, tocmai din acest motiv ne pregătim ca pentru o ieșire chiar și de 24 de ore, iar important pentru noi este să avem atâtea intrări în bază câte ieșiri.

De undeva, din noapte, se întrezărește mentorul spiritual din Afganistan, preotul militar al Batalionului de Protecția Forței Vulturii Carpaților, părintele Gheorghe Nicolescu, care spune rugăciunea Tatăl Nostru, ca de fiecare dată. La rândul lor, în șoaptă, militarii musceleni rostesc binecuvântarea, în timp ce gândul, ca o nălucă, le zboară probabil la cei dragi de acasă.

Comandantul de pluton se asigură că militarii au înțeles misiunea primind răspunsuri scurte și clare la întrebările adresate lor, întrucât militarii din subordinea sa au în minte nenumăratele repetiţii pe procedurile privind reacţia la orice tip de pericol care ar putea să apară în aria de responsabilitate.

Ne îndreptăm spre MRAP-urile aliniate și gata de plecare. Miile de cai putere se pun în mişcare învăluite de praful drumului. La un moment dat oprim, cercetăm zona şi facem joncţiunea cu forţele de securitate afgane. Apoi ajungem într-o zonă parcă desprinsă de pe altă lume, unde terenul parțial arid se îmbină cu cel preponderent deșertic care, de-a lungul istoriei a creat probleme în ducerea acțiunilor de luptă, chiar și marelui Alexandru Macedon în incursiunea sa războinică. (Alexandru Macedon a constituit în această parte a Afganistanului numeroase așezări unele purtând chiar numele de „Alexandru”. Invadatorii ulteriori și populațiile care s-au perindat prin provincie nu puteau pronunța aceste nume elene cu o prea mare ușurință, denumirile lor fiind schimbate. Un astfel de exemplu fiind chiar denumirea de „Kandahar” care în anul 330 î.H. se numea “Alexandria”).

Un teren accidentat, care la cea mai mică neatenție te poate pune la pământ. Se începe verificarea zonei. Pași scurți și apăsați. Se aud prin stație, comenzile clare și precise. Legătura radio este vitală. La această oră vizibilitatea este redusă, dispozitivul de vedere pe timp de noapte făcându-și pe deplin datoria. Se parcurge încet distanța planificată, cu opriri scurte atunci când ceva pare suspect. Orice dâmb, orice groapă sau o săpătură proaspătă, totul poate ascunde o amenințare de tip Dispozitiv Exploziv Improvizat/DEI.

Indiferent cât de sofisticat este echipamentul și tehnica avută la dispoziție, cel mai important aspect îl reprezintă munca militarului debarcat care cercetează, cu atenție, toate locațiile suspecte. O astfel de sarcină cere multă răbdare, atenție, antrenament și tratarea cu seriozitate a fiecărui indiciu care ar putea să ducă la descoperirea lor. Plutonierul Petrescu Relu, consideră că acest tip de misiuni sunt foarte solicitante din punct de vedere fizic și psihic deoarece necesită un efort îndelungat și o concentrare maximă. Am încercat pe timpul pregătirii în țară, să aplic anumite metode de pregătire fizică cu implicații psihice care să-mi ajute colegii să treacă peste cele mai grele momente în misiunile de acest tip, iar aici în teatrulde operații sunt mulțumit să văd rezultatele.

Suntem într-una din zonele în care se planifică atacurile asupra forţelor coaliţiei și de unde se lansează rachete asupra bazei. Urmărim orice posibilă rută de infiltrare a insurgenților în aria de responsabilitate. Fiecare fărâmă de pământ poate oferi un indiciu şi în orice moment putem fi angajaţi cu foc. Nu avem voie să greşim.

Din loc în loc sunt identificate urme ale atacurilor anterioare executate asupra bazei. La un moment dat patrula se oprește, un militar observă un posibil indice de demascare al unui DEI în vecinătatea unui punct obligatoriu de trecere și transmite informația comandantului de pluton. Toți militarii știu să acționeze, fiecare având sarcini clare și precise, stabilite cu mult timp înainte, încă din perioada de pregătire din țară. După o cercetare amănunțită a zonei respective, se aude LIBER în stație, moment în care toată patrula trăiește un sentiment de ușurare, însă nu pentru mult timp deoarece misiunea continuă.

La câteva sute de metri depărtare se zărește un sat. Nici o mișcare, liniște deplină. Satul pare părăsit iar interpretul Abdulah, sau “Vasile” cum îi spun militarii români, ţine însă să ne amintească: „e Ramadanul, cea mai importantă sărbătoare a noastră”. Pe timpul Ramadanului localnicii își rezolvă problemele și își desfășoară activitățile preponderent noaptea, de la apus la răsărit. De altfel, cine ar mai putea face ceva, la 42 de grade, fără apă?

Misiunea a continuat cu aceeaşi atenţie, curaj şi determinare. După un timp, camarazii au primit ordin de îmbarcare cu direcţia bază, casa lor pentru şase luni.

La sfârșitul misiunii locțiitorul comandantului, locotenent-colonel Cezar Popa, ne-a transmis că: …”militarii din patrulă și-au executat misiunea foarte bine, au fost atenți și responsabili, au dat dovadă de profesionalism și s-au adaptat perfect la situația tactică din teren”.

Cu mintea ageră şi atenția distributivă, cu gândul la următoarea mişcare, ca într-un joc de şah, cu capacitatea de previziune folosită la maxim, Vulturii Carpaților își fac pe deplin datoria de a menţine un climat de securitate stabil în provincia Kandahar.

ÎMPARTE CU PRIETENII TĂI:

Este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului şi a datei apariţiei publicaţiei