Publicaţie editată de Divizia 2 Infanterie „Getica“, Bulevardul Mareşal Alexandru Averescu nr. 1, Buzău
ISSN 2359-9898 | ISSN L2359–9898

TOP COVER


Autor: Locotenent-colonel Toni Ene
Data publicării: 04.01.2018

Nu-i iadul pe pământ, dar nu-i nici liniştea de acasă! Este însă o experienţă unică în carieră având conştiinţa unei datorii bine făcute în slujba unui popor. Oricare ar fi el! Vorbim aici de militarii românii care pleacă în teatrele de operații, locuri deloc accesibile şi total necunoscute pentru civilii care le văd numai la televizor, sau citesc despre ele. Acomodarea unui militar aici în Afganistan nu este tocmai uşoară. Furtunile de nisip, aerul extrem de uscat şi diferenţele colosale de temperatură între zi şi noapte se resimt din plin.

De fiecare dată am încercat să văd dincolo de cotidianul zilelor și al misiunilor, care vorba cuiva, ,,ne ocupă tot timpul”. Fiecare militar din compunerea acestui batalion, are o poveste cu mai multe subcapitole de viață, odată este povestea lui și a doua oară este povestea celor din jurul său, ca o completare sau mai bine zis ca o condiție sine qua non a conviețuirii într-un teatru de operații.

Vorbim aici și de unitatea echipei, a plutonului, a companiei într-un cuvânt de realizarea uniunii generale…

Am vrut și nu știu dacă am reușit să vă aduc mai aprope  de emoțiile și trăirile lor, de gândurile care-i macină, aici, departe de cei dragi. Și asta pentru simplul motiv că militarii în general sunt privilegiaţi în faţa riscului și a morții, respectându-şi jurământul faţă de țară. O mai face oare cineva?

Încercați un exercițiu de imagine și fi-ți alături de noi cam de pe la orele 20.00 pâna la 23.00 în Campul Bradley, locul, unde vă spuneam cu ceva timp în urmă, sunt cazați militarii batalionului. Nu este colț de camp, cameră, bancă, unde să nu-l vezi pe camaradul meu, indiferent de grad, cu telefonul în fața, cu caștile în urechi vorbind cu cei dragi. Pentru o clipă fiecare își apropie sufletul de ecranul telefonului încercând să îmbrățișeze ce a lăsat acasă. Răzbat vocile stridente ale copiilor, sfaturile în taina și grijulii ale părinților, neputințele rezolvării problemelor casnice…toate într-un amalgam de încurajare și cuvinte frumoase. Este o ferie online în fiecare seară și parcă totul este din altă poveste. Am rătăcit prin campul românesc și la un moment dat m-am apropiat de doi militari pe care îi observasem la plecarea în misiunile de patrulare pe locul top-cover-ului. Era caporalul Lungu Romeo din  Compania 2 Wild Dogs și fruntașul Crăciun Dragoș din Compania 1 Dragon Wolves. Deși la structuri diferite, îi apropie atât prietenia cât și similitudinea misiunii ce o aveau de executat.

Top-cover-ul este militarul care supraveghează din turela vehiculului de luptă. De acolo, din turela MRAP-ului, acesta intră primul în contact direct cu mediul operaţional, este primul care vede şi aude tot ceea ce se întâmplă în jurul său, fiind şi cel care îşi informează comandantul direct despre acţiunile care se desfăşoară în zona de proximitate a patrulei. Supranumit şi ochii şi urechile comandantului, el are un rol important în siguranţa desfăşurării misiunii de luptă din aria de operaţii. Această funcţie este încadrată cu militari rezistenţi la efortul psihic şi fizic, la condiţii grele de mediu, capabili să cunoască psihologia umană pentru a interpreta corect orice acţiune în teren. De calităţile acestor militari depinde, într-o mare măsură, succesul îndeplinirii fiecărei misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan.

ÎMPARTE CU PRIETENII TĂI:

Este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului şi a datei apariţiei publicaţiei